Cu ochelari

Ei, am terminat traducerea (The Hunger Games). Adică acu trebuie s-o recitesc, să văd ce „minuni” am scris, dar las asta pe sâmbătă şi duminică. Deocamdată am deschis cartea următoare. E scrisă mărunt, afurisita! Tuşa Vero oftează şi scoate de la naftalină ochelarii 😀

Companion for the Apprentice Wizard

Companion for the Apprentice Wizard

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, Traduceri, traducatori, etc. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Cu ochelari

  1. mircea zice:

    felicităăăări! nimic nu se aseamănă cu sentimentul muncii împlinite! ce n-aş dat să pot anunţa şi eu o chestii d-asta diseară. bine, hai fie, şi mâine-ar fi bine 🙂

    Apreciază

  2. Vero zice:

    Multumesc pentru felicitari, Mircea, dar nu consider ca am terminat decat dupa ce recitesc. Ceea ce o sa fac chiar acum. Iar pe „ucenicul vrajitor” il pun la loc, in sertar; Nemira si-a schimbat planurile, o sa primesc prin posta altceva, mai urgent 🙂

    Apreciază

  3. voicunike zice:

    Da-i Doamne sa fie volumul doi din seria Heorot sau Axis-ul lui Wilson!

    Apreciază

  4. Vero zice:

    @voicunike: De data asta n-ai noroc, nepoate 🙂 Nu stiu ce e cu cele 2 continuari pe care le astepti – ori sunt planificate pentru mai tarziu, ori le-o fi traducand altcineva…
    Deocamdata e vorba de 1 sau 2 povestiri din Antologia Fantasy si Horror, vol. 2 si de Ancestors of Avalon.

    Apreciază

  5. to-morrow zice:

    Cred ca atunci cand termini o traducere ai o mare bucurie, ai cizelat ceva si ii dai drumul in lume. Succes spre noua carte! Cam cate pagini traduci intr-o zi?

    Apreciază

  6. Vero zice:

    Multumesc 🙂
    Cred ca recordul meu e de 20 pag/zi, dar nu l-am atins de prea multe ori. In general, cand se ingroasa gluma (se apropie vertiginos termenul de predare) reusesc s-o tin cate o saptamana, maxim doua, cu cate 16-17 pagini pe zi. Dar am si zile cand pierd pur si simplu vremea. Azi, de exemplu, m-am tinut de e-mail-uri si de comentarii pe bloguri, asa ca n-am tradus nici un cuvintel. Am reusit doar sa recitesc vreo 10 pagini, ca sa nu zic ca n-am facut chiar nimic 🙂
    Si mai depinde si de carte. La „Codul Onoarei” n-am avut spor de loc. Mi s-a parut cumplit de plictisitoare. Si are niste fraze infiorator de lungi – atat de lungi ca nu reuseam sa le retin si se le formulez in minte inainte de a le scrie. Le-am tradus, cum s-ar spune, pe bucati, si, ca urmare, am avut nevoie de vreo 10 zile pentru recitire, ca sa le pot face sa sune omeneste. (Sper sa apara vreo recenzie a cartii pe blogul editurii. Sunt curioasa cum li se pare celor care nu o citesc „cu incetinitorul”)

    Apreciază

  7. to-morrow zice:

    Se spune ca o carte bine tradusa este o carte care suna ca si cum ar fi fost scrisa in limba respectiva. Ce carte ai tradus cu mare placere, adica ti-a placut stilul autorului si cuvintele au curs imediat in limba romana?

    Apreciază

  8. Vero zice:

    Am facut aici un top al preferintelor mele. Insa, desi nu il consider cel mai bun roman care mi-a fost incredintat spre traducere, Taltos e cel pe care l-am tradus cu cea mai mare placere.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s