„O prostie fenomenală”

Aşa sună ultimul comentariu la povestirea mea din Nautilus. A fost făcut cu aproape o lună în urmă, dar eu am dat peste el abia acum, când mi s-a năzărit să verific dacă-mi mai sunt valabile link-urile din blog. Şi m-am distrat. Am râs de una singură, gândindu-mă că, la urma urmelor, autorul sus-pomenitului comentariu are probabil dreptate, fiindcă eu n-am făcut altceva decât să înşir, la repezeală, toate prostiile care mi-au trecut prin minte, părând să curgă unele din altele. E o îndeletnicire amuzantă, chiar dacă rezultatul e… discutabil. Şi până acum n-am mai practicat-o în scris, ci doar ca să-i îndrug câte unui copilaş vreo poveste ad-hoc. Mi-aduc aminte cât de încântată am fost, cu mulţi ani în urmă, după ce am reuşit s-o conving astfel pe fetiţa unor prieteni că noi avem în frigider un câine viu – în fine, e mult de-atunci, nu mai ştiu dacă nu cumva era urs 😛

Iar acum mă întreb dacă aş fi într-adevăr în stare să folosesc numita „prostie fenomenală” drept prolog pentru ceva mai amplu, aşa cum m-am lăudat că am de gând. De fapt, nu m-am lăudat – pentru că intenţia chiar există – şi n-am susţinut că sunt în stare s-o pun în practică; am spus „sper”, gândindu-mă şi că nu stau prea bine cu timpul liber, şi că nu ştiu cât de mult sunt în stare s-o ţin tot aşa, cu… prostiile care curg 😉

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, elucubraţii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la „O prostie fenomenală”

  1. pai… un cititor de science fiction asteapta ceva ANUME de la un text. tu i-ai oferit altceva. pacostea e că mă aşteptam ca cititorii de science fiction să fie mai toleranţi cu ceea ce NU degustă.
    asta mi se pare oarecum ciudat: că ceea ce nu le place (lucru absolut firesc) este clasificat, automoat, drept gunoi. mă rog…
    îţi dai seama câte prostii fenomenale am produs eu?

    Apreciază

  2. Vienela zice:

    Nu mi se pare deloc rea povestirea. La cum te cunosc, sunt sigura ca ai putea scoate ceva cu adevarat valoros din acest inceput.

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Mulţumesc. 🙂

      Dar adevărul e că a trecut o grămadă de timp de atunci şi eu am lăsat povestirea s-aştepte, neatinsă. Am un talent deosebit de a lăsa lucrurile neterminate. Am neapărată nevoie de ceva care să-mi impună termene. Presupun că de-aia îmi plac concursurile.
      Dintre povestirile mele terminate şi publicate, cred că vreo 98% la sută au fost scrise pentru concursuri sau pentru vreo antologie cu termen de predare. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s