Perfectul – simplu sau compus?

Am terminat de citit primele două romane de Anne Rice din ciclul „Cronicile Vrăjitoarelor”. N-au fost traduse de aceeaşi persoană. Nu ştiu dacă cea de-a doua s-o fi ostenit să citească traducerea făcută de cea dintâi. Părerea mea e că n-a făcut-o, sau că n-a făcut-o cu destulă atenţie.

Totuşi, marea majoritate a denumirilor se regăsesc, cu o singură deosebire care mi-a sărit în ochii – „arhondaric” şi „cămin”, ca traducere a aceluiaşi cuvânt, acesta fiind „motherhouse”, din câte m-am prins eu din al treilea roman, fiindcă n-am varianta în limba engleză a primelor două.

Cât despre deosebirile de stil, nimic strigător la cer, cu excepţia timpului de bază al verbelor – perfectul simplu în primul, perfectul compus în al doilea. Şi asta mă pune în încurcătură. Eu ce fac acum?

„Faci cum îţi vine mai bine”, zice redactorul.

Păi, mai bine îmi vine cu perfectul simplu, pe ăsta l-am folosit de obicei, doar în „Nevinovatul” lui Grisham mi s-a părut că perfectul compus suna mai bine şi, bineînţeles, în vreo două poveşti SF narate la persoana întâi, că era aiurea să le umplu de „fusei”, „făcui”, „spusei” şi tot restul 😀

Ei, şi am început-o deja cu perfectul simplu, am tradus primul capitol înainte de a citi cel de-al doilea roman – dar încă n-ar fi foarte greu de schimbat, în capitolul ăsta predomină imperfectul şi mai mult ca perfectul… Numai că trebuie să mă hotărăsc azi, acum, fiindcă trec deja mai departe 😉

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în Traduceri, traducatori, etc. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Perfectul – simplu sau compus?

  1. paulcemk zice:

    Da, intradevar o dilema serioasa. Va urez mult succes la tradus. Tocmai m-ati facut sa citesc seria, stiu sigur ca o gasesc la biblioteca, dar mai intai mai am doua carti de terminat si vreau sa citesc si Harry Potter volumul 7 ca sa termin seria. Atatea lucruri de facut si atat de putin timp :-<

    Apreciază

  2. Vero zice:

    Mulţam de urare.
    Tu te plângi de timp?! Zău că te invidiez fiindcă ai în faţă o întreagă vacanţă de iarnă! 😀

    Apreciază

  3. paulcemk zice:

    Da, asta asa e, as vrea sa fac numai ce imi place dar din pacate trebuie sa ma comport ca un adolescent, sa petrec, sa ies cu prietenii si sa fac cat mai multa galagie, ca pierd pasul cu moda varstei. :)) =))

    Apreciază

  4. Vero zice:

    N-am vrut să spun că trebuie să-ţi petreci vacanţa în casă, sau la bibliotecă, mutându-ţi nasul dintr-o carte într-alta! 😀

    Apreciază

  5. paulcemk zice:

    Nici nu mi-a trecut prin cap asa ceva. Si daca ati fi spus asa ceva, eu v-as fi raspuns ca uneori prefer sa-mi petrec timpul liber citind, decat sa fac galagie la petreceri. In ciuda faptului ca marea majoritate a prietenilor mei considera a citi foarte plictisitor si mai fac mistouri, nu ma descurajez. Ceea ce vroiam sa zic este ca uneori vad ca o povara varsta asta, desi imi place foarte mult dar abia astept sa trec mai departe. 😀

    Apreciază

  6. Vero zice:

    Ar fi multe de discutat pornind de la spusele tale, dar, din lipsă de timp, rămâne pe altădată 😦

    Apreciază

  7. Abra Gham zice:

    Nu va vad bine daca luati in brate perfectul asta simplu, va face de râs orice alta persoana in afara de a 3-a (cum ati si bagat de seama), si chiar si pe aceasta o predispune la obscenitati, fiindca ridică, plecă, pricepu si incepu doar un c sau un p asteapta.

    Apreciază

  8. Abra Gham zice:

    L am vrut sa spun, nu p, un l asteapta.
    In tot cazul, fiti precauta cu p. simplu, caragialesc.
    Dar daca trebuie si e musai ca persoana intai sa-i raspunda unei a treia, atunci va marturisesc ca am intalnit solutia aceasta, multumitoare:

    – Ma doare rau, zise.
    – Strange din dinti, l-am sfatuit.

    Apreciază

  9. Vero zice:

    Am întâlnit şi eu soluţia asta, dar mie personal nu-mi place; în asemenea cazuri folosesc numai perfectul compus.
    Însă, în ceea ce priveşte relatările la persoana a treia, în majoritatea cărţilor pe care le-am citit de când mă ştiu (şi mă ştiu de ceva vreme, timp în care am citit ceva cărţi 😀 ) am dat peste perfectul simplu, aşa că îl folosesc şi eu, aproape din reflex, pentru că am învăţat să scriu (atât cât am reuşit să învăţ 🙂 ) citind ce au scris alţii.
    Cât despre cacofonii et comp., calculatorul te ajută să le găseşti cu uşurinţă: e suficient să cauţi „ca c”, „că c”, şamd. E drept că până acum nu am făcut aşa ceva, dar mi-am propus s-o fac de acum înainte! 🙂

    Apreciază

  10. simona zice:

    Buna! Am dat peste aceasta discutie in timp ce cautam eu insami sa-mi clarific dilema intre perfectul simplu si cel compus. Sunt la prima mea carte de tradus (beletristica, ma refer, ca am mai tradus altele care nu m-au pus in dilema asta).
    Traduc o serie de biografii scrise la pers. a III-a, sub forma de romane biografice, impreuna cu o alta prietena, pentru aceeasi editura. Ea a tradus totul cu pf compus, iar eu cu pf simplu. La o examinare reciproca a traducerilor fiecare ne-am sesizat diferenta de timp folosit si intrebarea e cine trebuie sa modifice. Mie mi se pare ca merge mai bine cu pf simplu, evident, de asta l-am si folosit. E timpul povestirii, eu asa am invatat in scoala, cel putin. Si asa sunau cartile pe care le-am citit cat eram copil, adolescent etc. Dar se pare ca acest timp a cazut in dizgratie …din motive mai putin cunoscute mie.
    M-ar ajuta cateva sugestii…
    Nu e cazul unor replici la pers I, ca in exemplul dat mai sus. Cartile originale sunt scrise de aceiasi autori si au cam aceeasi structura: incep cu un capitol care situeaza actiunea in prezent (al naratiunii, evident), dupa care urmeaza mai multe capitole in care autorii fac o incursiune in viata personajului din copilarie si pana la momentul din capitolul unu… Dupa care actiunea din prezent esre reluata de la punctul in care s-a oprit capitolul unu. Cum sa marchez aceasta pluralitate de timpuri?
    Multumesc mult.

    Apreciază

  11. Vero zice:

    Mi-e greu sa-ti dau un sfat bun fara sa citesc cartea. Eu folosesc de obicei perfectul simplu şi, bineînţeles, imperfectul. Plus alte timpuri care apar în original (prezentul si mai mult ca perfectul). De vreo cateva ori am folosit, in unele fragmente, si perfectul compus (de exemplu, intr-un capitolas care reda pe scurt evenimentele anterioare din viata unui personaj). Oricum, nu cred ca e necesar sa apelezi la mai multe timpuri ale verbelor decat in versiunea originala pentru a marca „pluralitatea de timpuri” ale actiunii; cititorul o sa-nteleaga oricum despre ce e vorba, asa cum intelege si traducatorul.
    Cam asta e tot ce sunt in stare sa-ti spun – plus ca, dupa părerea mea, in cazul unei actiuni dinamice, perfectul simplu e mai indicat (mai sugestiv) decat perfectul compus.

    Apreciază

  12. By@nk zice:

    eo nu le inteleg delok…………..

    ce drq sa fac???????????

    Apreciază

  13. Vero zice:

    Depinde cati ani ai… si de ce drq vrei sa le intelegi… 😛

    Apreciază

  14. Alexandra zice:

    dc nu daty ce inseamna sunt copil si ma intereseaza suntety niste nesimtyty

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s