Despre căderea mea în păcatul lăcomiei (sau spicuiri din ligheanul cu melancolie)

Sunt lacomă. Şi, din acest punct de vedere, câtuşi de puţin realistă. Aşa am fost de când mă ştiu. Încă de când eram un ghemotoc. Când mă duceau la cofetărie, ceream întotdeauna două sau trei prăjituri – şi bineînţeles că nu puteam să le mănânc pe toate.

Acum mă lăcomesc la citit. Un  teanc de cărţi pe care abia dacă le-am răsfoit, de curiozitate, iar timp pentru citit, ia, o jumătate de oră pe zi, şi aia ciupită de ici, de colo – furată.

Mă lăcomesc şi la scris. În sensul că aş vrea să scriu de toate – romane, proză scurtă, bloguri – şi să traduc cărţi cu vraful.

Şi nu-mi iese.

Romanul ăla super, sub semnătura mea, n-are nici o şansă – şi asta, în primul rând, fiindcă nu se scrie singur. Şi pentru că prin cap mi se învârt mai multe idei, cele mai multe ceţoase, iar eu aş vrea să scriu despre toate, în acelaşi timp, şi fără să mă străduiesc să o limpezesc sau să o „sedimentez” pe vreuna. (Şi, între noi fie vorba, poate că nici nu mi-a dat Dumnezeu stropul ăla de talent de care e musai nevoie!!! Poate că nu sunt decât un biet zugrav care se visează pictor… 😀 )

La fel şi blogul. Nu-mi ajungea unul, mi-a trebuit şi ăsta. Şi pentru ce? Ca să înşir, din când în când, două vorbe trei prostii, când într-unul, când într-altul.

Proza scurtă? M-am bucurat că am găsit o vechitură, pe care nu s-a înghesuit nimeni să mi-o publice, şi am trimis-o la atelierkult, ca să nu zic că n-am activitate. Şi nici măcar n-a meritat osteneala, dat fiind numărul redus de comentarii cu care a fost blagoslovită…

Traducerile? Măcar pe astea le fac – poate pentru că mai sunt şi plătite (că, deh, totul trece prin stomac; şi sunt încântată fiindcă, în sfârşit, reuşesc să scot bani din ceva care-mi place). Dar şi aici mă lăcomesc, m-am apucat de mai multe deodată… Şi încă fără să mă îndur să renunţ definitiv la serviciu… Şi asta îmi mănâncă timpul… Timpul de citit, timpul de scris de-ale mele, timpul de trăit…

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Despre căderea mea în păcatul lăcomiei (sau spicuiri din ligheanul cu melancolie)

  1. mircea zice:

    Ce cunoscute-mi sună toate… Atâta doar că eu am renunţat şi numai la încercarea de-a scrie ceva de-al meu, până când voi avea măcar o lună liberă (hehee!). Pe bucăţele – mi-am dat seama – nu se leagă nimica nimicuţa. 😦

    Apreciază

  2. Vero zice:

    O lună… Subscriu la „hehee!”

    Apreciază

  3. paulcemk zice:

    Noua moda la mine: citesc doua carti deodata, un capitol la una , apoi fac schimb, alt capitol de la cealalta. Merge treaba 🙂

    Apreciază

  4. Vero zice:

    Nu mă îndoiesc că merge, dar e nevoie de tot atâta timp ca şi cum le-ai citi de rând, asta e problema (mea)! 😀

    Apreciază

  5. v zice:

    bravo, bravo! (pentru asta cu facut-ce-mi-place-si-scos-bani.) iti urez timp dilatat si parteneri solvabili!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s