Între două traduceri

Of, of, of şi văleleu…

Unii ne avertizează că:

“Mai mult, informatia prea detaliata si nerelevanta pentru jobul la care aplici este un alt impediment in obtinerea interviului de angajare.”

Sfatul e bun, după ce reuşeşti să pricepi ce vrea să spună

După umila mea părere, jobul la care aplici (o expresie care mă zgârie cumplit pe ochi şi pe urechi) se traduce în limba noastră maternă prin postul pe care îl soliciţi.

Conform dicţionarului englez-român:
apply for = a se adresa pentru; a cere, a solicita, a dori (cu ac.)

Iar conform dicţionarului englez-englez:
apply = ask (for something) ["He applied for a leave of absence"; "She applied for college"; "apply for a job"]

P.S. Decât să vorbim în halul ăsta, mai bine am adopta engleza ca limbă naţională – şi cu asta basta

COMPLETARE ULTERIOARĂ:

Asta-mi aduce aminte de un banc vechi, de pe vremea când era la modă să ne pocim limba cu diverse franţuzisme:

O cucoană snoabă a dat telefon la un hotel ca să-i rezerve soţului o cameră şi, fiindcă venise toamna şi începea să se lase frigul, a specificat că vrea “o cameră şofată” (chauffer=a încălzi, dacă se întâmplă să nu ştiţi limba franceză). Sărmanul hotelier din provincie nu o ştia, aşa că l-a aşteptat pe domnul din Bucureşti cu o cameră ş-o fată…

Legea lui Murphy pentru traducătorii români?

Cacofonia, draga de ea, ştie să-mi facă viaţa mai grea…

De exemplu:

• nu scrie “că Katniss”… De ce există în fiecare carte primită spre traducere măcar un singur personaj al cărui nume începe cu “Ka” sau “Ca”? Asta o fi fiind legea lui Murphy pentru traducătorii români?
• nu scrie “că creatorii-de-joc”… Parcă n-ar fi tocmai cacofonie, dar tot sună ca naiba
• nu scrie nici măcar “se joacă cu“… Expresia se foloseşte pe scară largă, Google o găseşte de 934.000 de ori, dar parcă e mai bine s-o eviţi dacă se poate, nu?

Şi aşa mai departe…

No news is good news…

În blogul ăsta am plasat legături (link-uri, deh, că poate legături o fi sunând… trivial în urechile mai snoabe ) la o serie de bloguri cu recenzii de carte. Şi urmăresc blogurile respective – aşa, ca să văd ce mai citeşte lumea. Că eu recenzii nu citesc – de ce mi-aş pierde puţinul timp liber cu ele în loc să citesc cărţi?  Plus că nu vreau să citesc părerile altora, vreau să mi le formez pe ale mele; şi nu vreau nici s-ajung să mă oftic fiindcă n-am de unde cumpăra cartea respectivă, sau fiindcă n-am bani s-o cumpăr, sau timp s-o citesc…

Bine, există şi o excepţie – citesc, cum s-ar zice, în diagonală, recenziile despre cărţile traduse de mine, ca să văd dacă nu cumva găsesc ceva despre calitatea traducerii. Da de obicei nu găsesc – şi mă declar mulţumită. La urma urmelor, no news is good news, isn’t it?

“O telecomandă insulă”

Academia de vară Atlantykron are un site - în engleză. Sunt disponibile şi traducerile în alte limbi, furnizate automat de Google după un clic pe butonul ales. Din traducerea în limba noastră, a locutorilor meleagurilor care o găzduiesc, aflăm, printre alte minunăţii, că sus-numita academie are drept sediu  ”o telecomandă şi sălbatice insulă”

Money, money, money…

O „Turkish girl living in Spain” îşi aduce aminte de experienţele sale triste în calitate de colaboratoare a editurilor din România şi se întreabă, din adăpostul oferit de occident, de ce nu vor bani traducătorii români de la porţile orientului, aducând în discuţie „preţul corect” de 9 euro/1500 caractere.

Care va să zică, asta ar însemna să câştig, pentru 200 de pagini standard (400.000 de caractere), pe care le pot traduce lejer într-o lună, 2400 de euro, adică, la cursul actual, 10.124, 64 RON  (sau 101.264.400 lei vechi).

Concurenţa

Iata cum sună, în versiunea oferita de Google, începutul traducerii la care lucrez:

Dincolo de mare ţinută a deschis fereastra, a râului Mississippi terenuri pe ascuns de laminate. Băltos zonele prins luna scăzut la orizont ca o monedă de argint, prin pâlpâirea negru-treed hummocks, sau de încordate, de split-feroviar de gard, kilometri dupa kilometri. Aerul mirosea umed şi mort-peşte cu muşchi, grele ca un prosop ud, dar a fost mai bine decât carcase de animale pe o fierbinte de după-amiază, când soarele pounded de awnings şi exponatele huddled slab în umbră. Calatorind pe timp de noapte a fost un fel de a merge. Trevin numărate la distanţă, în câteva minute. Ei ar sufla prin Roxie curând, apoi a lovit Hamburg, McNair, rapid şi în Harriston secesiune. La Fayette, a fost un restaurant frumos în cazul în care acestea ar putea lua micul dejun, dar acesta a însemnat oprirea de drum şi le-ar lovi cel mai rau de Vicksburg de dimineaţă trafic dacă au oprit. Nu, de lucru de făcut a fost să ţină de conducere, permis de conducere la următorul oraş, în cazul în care el ar putea salva de spectacol.
 El a ajuns la peste scaun la băcănie sac intre el si Caprice.  Ea a fost adormit, baby-o blonda cap de odihnă împotriva usa, ea deţine un mic mâinile greacă a editie a Odyssey deschide pe ea poală. Daca ea s-au trezit, ea ar putea privire la hartă şi spune-i exact aşa cum au avut multe mile stânga pentru a Mayersville, cât timp de minute de la această viteză s-ar lua, şi cât de mult diesel, la uncie, ele ar fi plecat în rezervoare.O mica fata ochilor-ar PIN-l de un perete.  “De ce nu poate tine figura asta pe cont propriu?” le-ar cere. El a crezut despre ascunderea ei carte de telefon asa ca ar avea nimic de-a sta pe şi nu putea privi pe fereastră. Asta ar arăta ea.  Ea ar putea arăta de doi ani, dar ea a fost cu adevărat amiază, şi a avut un suflet de vârstă mijlocie fiscale avocat.
 La un sac de jos, de sub un gol bomboană caseta, el a găsit în sectorul cărnii de vită sacadat.Este cea mai mare parte a gustat piper, dar sub acesta a avut un infiorat, gust metalic, el nu a încercat să mă gândesc. Cine a stiut ce s-ar putea să fi fost făcute de la? El s-au îndoit de orice formă originală-vaci, de-o vacă, de la stanga la sacrificare.

Nu pot decât să sper ca softurile traducătoare nu se vor deştepta prea mult înainte de a ieşi eu la pensie. Ca să nu-mi ia pâinea de la gură Oricum, în stadiul actual nu ma simt câtuşi de puţin în pericol

“Prospături”

 

Au trecut douăzeci şi patru de ore de când pe răftuleţul cu cărţi traduse de mine (de una singură sau în colaborare) s-au olopşit două volume noi: Taltos (Anne Rice) şi The Year’s Best Fantasy and Horror (volumul II). Am stat o zi în Bucureşti şi nu m-am întors cu mâna goală

A traduce traducere…

… „the perfect match” între traducător şi cartea care i se potriveşte, astfel încît cel care traduce să nu o facă în doru’ lelii, doar din raţiuni financiare

Citatul de mai sus e “rupt” dintr-o însemnare a Marelui Urs Rău, sau a Ursului Mare şi Rău – încă nu m-am hotărât asupra traducerii…   (Ştiu că trebuia să pun Ursul Urât şi Rău, dar mi se pare că mare i se potriveşte mai degrabă decât urât, aşa că mi-am permis această “trădare”, pentru care sper să nu mă aleg cu prea multe reproşuri… )

Acuma, nu ştiu alţii cum sunt, dar eu cred că traducerile mele nu diferă, din punct de vedere calitativ, în funcţie de gradul în care îmi place cartea. Pentru că, zic eu, dacă eşti chiţibuşar din fire (ceea ce, în cazul unui traducător, nu este un defect) şi dacă îţi place să te joci cu cuvintele, a face frazele să sune bine este o provocare mulţumită căreia dai uitare faptul că, după părerea ta, scrierea pe care o traduci e o mizerie, o nenorocire, o chestie pe care dacă n-ar trebui s-o traduci n-ai citi-o nici în ruptul capului
Până acum am tradus 28 de carti, 13 povestiri şi 3 poezii. Şi nici măcar jumătate dintre ele nu mi-au plăcut cu adevărat (însă recunosc că romanul tradus pentru Horia se înscrie în categoria celor pe care le-am apreciat). Dar le-am acordat tuturor aceeaşi atenţie. Pentru că nu pot să fac treabă de mântuială. Ori fac un lucru dându-mi toată silinţa să iasă bine, ori nu-l mai fac de loc.
Fireşte că aş prefera să traduc numai ce-mi place – am mai mult mai mult spor. Numai că e un lux pe care nu mi-l pot permite.  În plus, după ce mai bine de 25 de ani mi-am câştigat pâinea dintr-o meserie pe care n-am reuşit s-o îndrăgesc, sunt de-a dreptul încântată fiindcă acum pot scoate bani dintr-o activitate pe gustul meu şi sper din tot sufletul să ţină figura până când o să pot ieşi la pensie, ba chiar şi după aia, eventual mai răruţ, ca rotunjire de venituri, atâta vreme cât mă vor ajuta mintea, ochii şi degetele

Primele mele traduceri cu eticheta “F & H”

Este vorba despre:
Sinteză 2005: Fantasy (Summation 2005: Fantasy) de Kelly J Link şi Gavin J. Grant
Sinteză 2005: Horror (Summation 2005: Horror) de Ellen Datlow
Frumoasa Pălărie (Jolly Bonnet) de Andrew J Bonia
Nimfele Găsind Capul lui Orfeu (Nymphs Finding the Head of Orpheus) de Theodora Goss
Pe Calea Ierusalimului (Going the Jerusalem Mile) de Chaz Brenchley
Mâhnire (Grief) de Willa Schneberg
Boman de Pentti Holappa
Maşinăria unui Om Evlavios (The Machine of a Religious Man) de Ralph Robert Moore

Sunt trei povestiri şi trei poezii (printre care două cu versuri albe - din fericire pentru mine, ca traducătoare ) şi se găsesc, toate, în The Year’s Best Fantasy And Horror (volumul II),  apărut la editura Nemira.