It’s a new game

Sfidarea

NEMIRA

It’s a new game…” Asta mi-a venit pe moment în cap, apropo de… Jocuri.

De fapt nu e un joc nou, ci un nou episod  din trilogia Jocurile Foamei, semnată de Suzanne Collins: Catching Fire, care şi-a găsit în final drept corespondent românesc Sfidarea, titlul ales pentru volumul II al versiunii în limba noastră.

După cum aflăm de pe blogul editurii Nemira, cartea va fi prezentă la Gaudeamus. Până atunci,  amatorii de avanpremiere pot citi (dacă nu au făcut-o încă) primul capitol, postat mai de multişor pe acelaşi blog al editurii.

Sper să vă placă şi acest volum măcar tot atât de mult cum mi-a plăcut mie!

Ghici cine vine la… Gaudeamus!

Tărâmurile pustiite - Povesti ale apocalipseiCin’ să fie, cin’ să fie?

Antologia Tărâmurile pustiite. Poveşti ale apocalipsei (Wastelands – Stories of the Apocalypse), coordonata de John Joseph Adams, antologie din care am avut plăcerea de a traduce şase povestiri:

Cum Am Intrat în Oraş şi cum L-am Părăsit (How We Got in Town and Out Again) de Jonathan Lethem
Ultima dintre Formele-O (The Last of the O-Forms), de James Van Pelt
Îngerii lui Artie (Artie’s Angels), de Catherine Wells
După Judecata de Apoi (Judgment Passed), de  Jerry Oltion
Şi Adânca Mare Albastră (And the Deep Blue Sea), de Elizabeth Bear
Ginny Şolduri-Suave şi Circul Ei Zburător (Ginny Sweethips’ Flying Circus), de Neal Barrett, Jr.

Traducere la orizont

Aurul Albastru
Dacă vă plac cărţile de aventuri, eu una presupun că Aurul Albastru n-o să vă dezamăgească :)

Încă n-a apărut, dar zice-se că nu mai durează mult, le urez amatorilor lectură plăcută! :)

Între două traduceri

Of, of, of şi văleleu…

Unii ne avertizează că:

“Mai mult, informatia prea detaliata si nerelevanta pentru jobul la care aplici este un alt impediment in obtinerea interviului de angajare.”

Sfatul e bun, după ce reuşeşti să pricepi ce vrea să spună :twisted:

După umila mea părere, jobul la care aplici (o expresie care mă zgârie cumplit pe ochi şi pe urechi) se traduce în limba noastră maternă prin postul pe care îl soliciţi.

Conform dicţionarului englez-român:
apply for = a se adresa pentru; a cere, a solicita, a dori (cu ac.)

Iar conform dicţionarului englez-englez:
apply = ask (for something) ["He applied for a leave of absence"; "She applied for college"; "apply for a job"]

P.S. Decât să vorbim în halul ăsta, mai bine am adopta engleza ca limbă naţională – şi cu asta basta :mrgreen:

COMPLETARE ULTERIOARĂ:

Asta-mi aduce aminte de un banc vechi, de pe vremea când era la modă să ne pocim limba cu diverse franţuzisme:

O cucoană snoabă a dat telefon la un hotel ca să-i rezerve soţului o cameră şi, fiindcă venise toamna şi începea să se lase frigul, a specificat că vrea “o cameră şofată” (chauffer=a încălzi, dacă se întâmplă să nu ştiţi limba franceză). Sărmanul hotelier din provincie nu o ştia, aşa că l-a aşteptat pe domnul din Bucureşti cu o cameră ş-o fată… :lol:

Un regat pentru un citat!

Evident că nu pot răsplăti pe nimeni cu un regat :) , dar zic săru’ mâna şi/sau bogdaproste dacă are cineva la-ndemână operele lui Shakespeare, mai exact Neguţătorul din Veneţia, şi îmi poate da traducerea următorului citat (plus numele traducătorului, titlul volumului în care se găseşte piesa de teatru, editura la care a apărut şi anul apariţiei):

“If to do were as easy as to know what were good to do, chapels would be churches, and poor men’s cottages princes’ palaces.”
(Merchant of Venice 1.2.12-14)

Din câte înţeleg eu, este vorba de actul 1, scena 2, versurile 12-14.

COMPLETARE ULTERIOARĂ:

Nu vă mai osteniţi, stimaţi cititori, pen’ că am primit deja două răspunsuri:

“Dacă a face ceva ar fi tot atât de uşor ca a şti ce anume să faci, capelele s-ar preface în biserici, iar locuinţele săracilor ar ajunge palate princiare.”
Traducere Dan Amedeu Lăzărescu, The Merchant of Venice – Neguţătorul din Veneţia (ediţie bilingvă), Ed Pandora-M, 2003.

”Dacă a face ce e bine ar fi tot aşa de lesne cum e a şti ceea ce e bine de făcut, atunci bisericuţele ar fi catedrale şi cocioabele săracilor conace boiereşti.”
Traducere de Gala Galaction, Shakespeare, Opere, vol 2, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955

Pofta-n cui

Catching Fire Uneori îmi pare rău când termin de tradus câte o carte. Îmi pare rău să mă rup de poveste. Acum mi-ar fi priit să  existe şi volumul III – nici măcar nu ştiu dacă o fi fost scris şi mi-e pur şi simplu lene să fac săpături pe net ca să mă lămuresc. Adevărul e că întotdeauna m-au enervat cărţile astea care apar cu ţârâita, azi un volum, peste o jumătate de an sau chiar mai mult încă unul… Mie-mi place să pot citi toată povestea odată, de la cap la coadă… Şi tot aşa mi-ar plăcea să şi traduc – cicluri de romane (pe placul meu, bineînţeles) care au fost deja scrise, şi  care să aştepte, cuminţi, până le traduc eu, rând pe rând, neîntrerupându-mă pentru altceva…

Ei, s-ar părea că, de obicei, îmi doresc ce nu se poate…

Cu alte cuvinte, nu pot decât să-mi pun pofta-n cui. Şi s-aştept să-şi facă apariţia şi volumul III, cu speranţa că traducerea o s-ajungă tot pe mâna mea…

Legea lui Murphy pentru traducătorii români?

Cacofonia, draga de ea, ştie să-mi facă viaţa mai grea… :P

De exemplu:

  • nu scrie “că Katniss”… De ce există în fiecare carte primită spre traducere măcar un singur personaj al cărui nume începe cu “Ka” sau “Ca”? Asta o fi fiind legea lui Murphy pentru traducătorii români? :mrgreen:
  • nu scrie “că creatorii-de-joc”… Parcă n-ar fi tocmai cacofonie, dar tot sună ca naiba :(
  • nu scrie nici măcar “se joacă cu“… Expresia se foloseşte pe scară largă, Google o găseşte de 934.000 de ori, dar parcă e mai bine s-o eviţi dacă se poate, nu? :twisted:

Şi aşa mai departe… ;)

Inechitate

I’m translating Catching Fire; my cat is catching a nap

Adică, în traducere literară, eu trag din greu la tradus, iar motănilă trage un pui de somn… :P

Sau, ca o altă variantă, fiecare prinde ce poate! :twisted:   Read the rest of this entry »

No news is good news…

În blogul ăsta am plasat legături (link-uri, deh, că poate legături o fi sunând… trivial în urechile mai snoabe :twisted: ) la o serie de bloguri cu recenzii de carte. Şi urmăresc blogurile respective – aşa, ca să văd ce mai citeşte lumea. Că eu recenzii nu citesc – de ce mi-aş pierde puţinul timp liber cu ele în loc să citesc cărţi? :mrgreen:  Plus că nu vreau să citesc părerile altora, vreau să mi le formez pe ale mele; şi nu vreau nici s-ajung să mă oftic fiindcă n-am de unde cumpăra cartea respectivă, sau fiindcă n-am bani s-o cumpăr, sau timp s-o citesc…

Bine, există şi o excepţie – citesc, cum s-ar zice, în diagonală, recenziile despre cărţile traduse de mine, ca să văd dacă nu cumva găsesc ceva despre calitatea traducerii. Da de obicei nu găsesc – şi mă declar mulţumită. La urma urmelor, no news is good news, isn’t it? :D