“Omu’ cât trăieşte, case construieşte”, sau le borteleşte pe alea de le are, care vasăzică apartamentul din bloc, zice-se – conform bârfelor, cu măreaţa intenţie de a pune plafon fals! Într-o sărăcie de apartament cu tavanul şi-aşa destul de scund! Ce-i lipsea chelului: tichie de mărgăritar!
Dar ce mă doare pe mine e că hârşâie în fiecare zi – adică mă zgârie pe creieri! Dac-o s-auziţi la ştiri despre-o femeie care-a-nceput să muşte din mobilă, să ştiţi că-s eu!


























vecinii noştri aveau obiceiul ciocănitului din zooori şi până în seară, cu drag şi tenacitate… surprinză: au vândut de câteva luni apartamentul, aşa că am sperat ca, după 20 de ani să ne hodinim şi noi minţile. şi, ghici!!!! vecinii cei noi îs pe acelaşi calapod.
Grişka a trecut probabil zgomotul în categoria celor care nu anunţă un atac asupra pisicilor, aşa că doarme de pute dulapul din bucătărie sub el!
ce scartaie? am avut si eu intr-o perioada, dar nu ma deranja…doar ca parea spatiul mai mic si tavanul prea in cap…
si lasa baiatu’ sa doarma, nu vorbi asa despre el
Îl las pe băiet să doarmă, fireşte; nu-i tulbur somnul decât dacă doarme pe scaunul meu când trebuie să m-aşez la tradus
nu mai bine muşti vecini?:))
Nu, că mă tem să nu mă muşte şi ei!