Microtextul, zice M. Hăulică, e o povestire de 140 de semne. Nu moare nimeni dacă nu sunt exact 140 (să luăm o marjă de 5, plus sau minus).
Vorbăreţul
În toată viaţa lui, n-a reuşit să înveţe decât o sută zece cuvinte. Dar toată lumea recunoaşte că a fost cel mai vorbăreţ motan din cartier!
Aripile
Când mi-a spus ca mă iubeşte, mi-au crescut aripi de heruvim. Când mi-a spus că nu e Zeus, ci Hades, am văzut că aripile mele erau de demon.
Ochi albaştri
Era frumoasă ca visul unei nopţi senine de vară. Pleoapele pe veşnicie lăsate asupra ochilor ei albaştri sunt coşmarul nopţilor mele de iarnă.
Incertitudine
- Ţi-a mai spus cineva că eşti cea mai frumoasă fată din lume?
- Nu ştiu; sunt surdă, iar tu eşti singurul telepat care mi-a ieşit în cale…
Nimic
- De ce vor unii să rămână ceva în urma lor? l-a întrebat celălalt.
- Habar n-am, i-a răspuns el, apăsând pe butonul roşu.
Şi n-a rămas nimic.
Linia vieţii
Ţiganca i-a pipăit palma cu un deget zbârcit, urmărindu-i linia vieţii. El şi-a simţit umerii gârbovindu-se şi a văzut chipul ei întinerind.
Recviem
Flori de măr, şi flori de mac,
Şi flori albe, de liliac –
Toate-s, putrede,-n abis…
Peste ele, greu, a nins…
Astăzi mi-a murit… un vis…
Pingback: psi-words » cuvinte din trecut- redevenind zăpadă
Pingback: Vorbe de-n-trecut / 11 « Tiberiuorasanu's Blog
Mă bucur că-i place lui psi! Iar ideile… sunt ale lui Grişka, fireşte!
Pînă la urmă, tot va apăsa un dement butonul.
Să sperăm că pînă atunci, se vor întîlni din ce în ce mai mulţi tineri frumoşi care se iubesc. Telepaţi, sau nu. Zi frumoasă!
Nu putem decât să nădăjduim că dementul o să mai aştepte… până când zilele frumoase (cum sper să cea de azi pentru noi toţi) se vor stivui alcătuind cât mai multe teancuri de dimensiunile mileniilor…
Nu cred! Ei unde să se ducă?
Care “ei”? Demenţii?
Dacă-i vorba de ei, nu se duc nicăieri şi sunt imposibil de stârpit. De-aia nu putem decât să sperăm niciunul dintre ei nu va găsi (prea curând) o ocazie favorabilă pentru un gest extrem.
DA, putini romantici mai exista. Important e… ca n-au disparut de tot.
Ce-mi plac!
Mulţumesc. Mă bucur că ţi-au plăcut.
“Incertitudine” , “Nimic” si “Linia vietii” sunt absolut sclipitoare. Dar toate imi plac.
Cred ca s-a inventat o noua specie literara.
Mulţumesc, Diana
Inventatorul noii specii e Michael Hăulică. În fine, nu ştiu sigur dacă a inventat-o sau a preluat-o din străinezia, dar începuse să adune microtexte, de-ale ale lui şi de-ale altora, într-un blog-revistă. Punea unul de zi. Dar, din păcate, a renunţat la obiceiul ăsta.
Pe mine m-ati dat gata din prima, si sincer il vreau pe motan… se poate?
Motanul e foarte frumos în poze, însă dacă ai ştii cum zgârie şi cum muşcă…
Dar nouă ne e foarte drag şi bineînţeles că vrem să-l păstrăm. Aşa că, sincer, nu se poate!