O aşa-zisă valorificare superioară a unui comentariu cu o duzină de cuvinte

Duzina de cuvinte: masura, siruri, picaturi, prostie, bureti, incapere, dorul, namila, mandru, rafturi, ecranizare, incontestabile

Comentariul se găseşte aici, dar fac efortul de a-l reproduce mai jos, cu o modificare nesemnificativă:

psi ne-a oferit de această dată decorul ideal pentru o ECRANIZARE, care-ar putea fi horror într-o bună MĂSURĂ: o ÎNCĂPERE întunecoasă, cu PICĂTURI de apă prelinse pe pereţii năpădiţi de BUREŢI, ticsită de RAFTURI printre care se desluşesc în ŞIRURI urme INCONTESTABILE de paşi – tălpi de NAMILĂ; tălpile unui bărbat uriaş, MÂNDRU de imaginea pe care şi-o vede în oglindă, dar îndrăgostit până la PROSTIE, pe care DORUL nestins l-a făcut să-şi ia zilele, spânzurându-se de-o grindă…

Şi, fără legătură cu duzina de cuvinte de mai sus, dar apropo de spânzurătoare, cred c-am mai spus undeva (dar nu mai găsesc unde) cum mi-ar fi plăcut mie să se termine Revolta, ultimul roman din trilogia Jocurile Foamei. Fireşte că sfârşiturile fericite sunt de dorit, însă mie personal happy end-urile americane mi se par uneori nu numai neverosimile, ci şi de-a dreptul siropos-greţoase.
Aşadar, în viziunea mea sumbru-cinică, deprimata şi deziluzionata Katniss n-ar fi trebuit să-şi regăsească pofta de viaţă, ci să se spânzure de unul dintre copacii pădurii prin care vânase cândva, întrebându-se, cu un ultim gând, cine-o să vină să se anine de creanga de alături, Peeta sau Gale – cu miolăiturile jalnice ale motanului Buttercup ca fundal sonor. Iar versurile din final nu ar fi trebuit să fie ale cântecului ei pentru Rue, ci ale “Copacului Spânzuratului”

Au mai jonglat cu aceeaşi duzină de cuvinte: psi, tiberiu, redsky, valentina, carmen, rokssana, cita, MitzaaBiciclista, virusache, scorpio, almanahe, grişka, dictaturajustiţiei