Partea mea de blogosferă

Mi-am propus să urmez exemplul lui Mircea Pricăjan şi să scriu în fiecare zi câte ceva, dar nu pe blog, ci pe un blog

Fiindcă, lacomă cum sunt, m-am extins – am în blogosferă un mic imperiu, pe care, iată, vi-l prezint:

- Elucubraţii e primul meu blog, cu de toate pentru toţi. L-am închis, nu mai scriu în el, dar e deschis pentru comentarii şi îi actualizez din când în când link-urile. Oricum a fost afectat – stricat pe ici, pe colo – când şi-a modificat weblog platforma.

- Veronicisme e blogul de faţă, blogul meu principal, ca să zic aşa. Nu cred că e cazul să-l descriu acum. Menţionez doar că, de acum înainte, aici vor apărea în fiecare zi link-uri la articolele scrise pe alte bloguri de-ale mele.

- Talmeş-Balmeş vrea să fie o harababură a gândurilor mele, cu precădere a celor care nu se referă la traduceri şi la SF.

- Câmpul alb, oile negre se doreşte o completare a blogului de faţă, cu câte un articol dedicat fiecărei cărţi primite de tradus/traduse şi fiecărui text care mi-a fost publicat recent, pe hârtie sau pe net (astea sunt, oricum, foarte, fooarte puţine). Precizez că articolele despre cărţi nu sunt recenzii, conţin doar poza copertei, cu link la site-ul editurii care a publicat-o, câteva date informative şi, mai nou, câte un scurt fragment – de obicei în forma neredactată, nu garantez că o să am timp să fac comparaţii cu versiunea tipărită şi eventuale modificări; şi, la urma urmelor, poate e chiar mai interesant să rămână aşa

- VeroVers conţine versurile mele, scrise, în marea lor majoritate, între 16 şi 24 de ani. Printre ele sunt rătăcite şi vreo câteva mai recente, plus versurile peste care am dat prin romanele traduse şi pentru care n-am găsit tălmăciri gata făcute.

- Idei Înghesuite conţine citate scurte, poze care mi se par haioase, cugetări personale succinte, bancuri şi oarece creaţii personale scurte, cu formă fixă (microtexte, sextete, haiku), etc, şamd.

- Micile Mizerii e aşa-zisul meu blog dintr-o lume paralelă, o poveste cu personaje imaginare, conţinut ambiguu şi sfârşit nedefinit – formulă pe care am luat dintr-un banc vechi, cu Bulă (dacă nu-l ştiţi, o să vi-l spun într-un comentariu). Iniţial am vrut să fac din Matilda, personajul principal al blogului, un soi de alter ego al mătuşii Pia, însă am luat-o foarte repede razna şi am transformat-o într-o traducătoare relativ zurlie, pe care o pun uneori să înjure în locul meu
Şi Micile Mizerii a fost început pe platforma weblog, aici. Transferul la blogspot nu mi-a reuşit, în ultimă instanţă am preluat articolele cu copy-paste (noroc că nu erau prea multe) şi am pierdut comentariile (şi ele în număr redus).

- Mustăţi lungi, gheare lungi e blogul motanului meu Grişka. Am preluat titlul din Balada Motanului, de Nichita Stănescu.

- Mustăţi lungi, gheare lungi – o altă poartă către lumea unui motan e blogul lui Grişka de pe blogspot. E un blog cu o singură postare, creat pentru ca motănilă al meu să aibă o identitate şi pe această platformă, preferată, habar n-am de ce, de mulţi posesori de pisici. Iar afurisitul de blogspot nu-mi recunoaşte de obicei identitatea din wordpress, aşa că plasarea comentariilor era o problemă pe acele bloguri (Jurnalul unei pisici independente, Baghi, Lucky motanul) la care nu există opţiunea Nume/Adresă URL.
Înainte de a avea blogul său personal, Grişka a folosit Pisi-Blog.

- Link-Ping e blogul meu de link-uit şi ping-uit, pe care accept aproape orice schimb de link şi fac schimb de ping-uri, modă preluată de la Vania – care are hazul ei, dar consumă prea mult timp, aşa că am lăsat-o din ce în ce mai moale
Link-Ping are, în aparenţă, trei autori: eu, motanul Grişka şi Mariana (personajul imaginar care semnează posturile din Micile Mizerii), şi conţine de toate pentru toţi (e dotat şi cu un cuprins), printre care se numără şi o serie dintre povestirile mele SF.

- Cum vă place e povestea mea interactivă, în care scriam la început câte un episod pe săptămână. Dar am lăsat-o şi aici [mult] mai moale, din lipsă de cititori şi, mai ales, de timp.

Tot ce am înşirat mai sus reprezintă şi un răspuns pentru Ştefan Ghidoveanu care m-a întrebat, la sfârşitul anului trecut, câte bloguri am de fapt