Era frumoasă ca visul unei nopţi senine de vară. Pleoapele pe veşnicie lăsate asupra ochilor ei albaştri sunt coşmarul nopţilor mele de iarnă.
Fiecare îşi plânge şi îşi comemorează morţii aşa cum poate şi aşa cum ştie. Nu ştiam de ce am scris microtextul de mai sus – cu două zile în urmă. Acum ştiu: fiindcă, dacă ar mai fi trăit, mătuşa mea, sora mai mare a mamei, ar fi împlinit astăzi 94 de ani. A murit cu o lună şi jumătate înainte de împlini 93, fără să-şi fi pierdut vreodată frumuseţea senină a ochilor albaştri…
Uff!Vremurile cind femeile erau frumoase doar pentru ca erau frumoase!Cind le iubeai doar pentru ca erau frumoase!Cind frumusetea era inca senina!Portret de dragoste cu ochi albastri!
Poate o sa razi dar mie mi se pare ca doamna din fotografie (matusa ta) are ceva din Greta Garbo – frumusetea aceea misterioasa, visatoare si inaccesibila.
Imi pare rau pentru pierderea ta. Niciodata nu suntem gata sa ne impacam cu gandul ca cineva drag nu mai este… apare in schimb un dor imens…
Poate asa erau toate femeile inainte de razboi (nu stiu din ce an e fotografia, dar banuiesc ca cel mult din 1935) – misterioase, visatoare si inaccesible, dar de o frumusete senina, care se cerea iubita. Poate femeile din generatiile urmatoare au pierdut, cumva, cea mai incitanta parte a feminitatii lor
Si mama avea ochi albastri. Nu era tot atat de frumoasa ca sora ei mai mare, dar ochii erau mai frumosi, aveau ceva, o lumina aparte… In cei 15 ani scursi de cand a murit, n-am visat-o de prea multe ori dar, aproape de fiecare data, i-am vazut in vis albastrul ochilor…
mmmm… chiar ca era frumoasa…
Pingback: Ochi albaştri « Idei Înghesuite
Pingback: Vacanţă nedorită – 1 « VERONICISME
Era superba… orice alt atribut ar complica inutil o frumusete atat de pura.
Vero, foarte frumoasă femeie a fost mătuşa ta. Sunt impresionată.
Ochii mei sunt mai mult cenuşii, dar mama şi bunica au avut ochi albaştri.
A fost chiar şi o babă frumoasă
Toată lumea rămânea cu gura căscată când auzea că are 90 de ani! Şi, la 90 de ani, făcea piaţa, gătea spăla, dădea cu aspiratorul…
Pingback: Cuvinte din trecut – 25 ianuarie 2008 (comemorare) | VERONICISME