Pe vremuri, adică acum vreo zece ani, cumpăram “Revista Misterelor”, din care, de obicei, nu citeam aproape nimic, pentru că ne plăceau, mie şi lui Gherasim, aşa-numitele stereograme de pe coperta 4. El, adică Gherasim al meu (nu-l cheamă Gherasim, aşa îmi place mie să-i spun de când poartă ochelari, fiindcă mă duce cu gândul la lupul Gherasim - care avea ochelari pe vârful nasului şi călimară la brâu – dintr-o poveste care m-a amuzat în copilărie), şi-a amintit de ele acum vreo lună şi a scanat trei.
Iar mie îmi place, mai nou, să le privesc, mărite, pe ecranul laptop-ului. Îmi place mai ales prima, mă fascinează şi aproape mă sperie iepurele ăla uriaş. Pare desprins dintr-o poveste de Stephen King… 
Completare (23.11.2009):
Alte stereograme aici.
ufff… avea o colega de-a mea un teanc de reviste d-astea. ne-am petrecut un trimestru intreg uitandu-ne la ele si eu n-am reusit niciodata sa vad nimic.
Incearca pe ecran, Jen, poate asa reusesti.
Mie imi plac la nebunie. Pot sa vad si negativul imaginii, ca sa zic asa – imi apare, micsorat, undeva, in fata foii de hartie sau a ecranului, si imi place sa-mi trec degetele prin el, ceea ce nu e posibil in cazul… pozitivului, care se reliefeaza in spatele reprezentarii plane
Am incercat in toate felurile de ma doare capul si imi fumega ochii. Si nimic…
Nu stiu ce… reteta sa le dau celor care nu izbutesc sa vada imaginea spatiala. E ca si cum te-ai uita in zare, cu privirea pierduta, defocalizata. Cel putin mie asa imi iese. Iar ca sa vad negativul strag putin din ochi, tot asa, uitandu-ma in gol, apoi ma gandesc ca trag imaginea catre mine, ca o sorb cu ochii…
Oricum, toti cei care au reusit, in prezenta mea, sa vada pentru prima oara o asemenea imagine tridimensionala au fost cuprinsi de o incantare inconfundabila
iepurele ala din prima parca e tavalit prin sticla pisata. a doua nu se deschide mare, nu-i merge linkul.
adica ma dau si eu mare cu de-astea: i can see! i can see!
dar prima oara cind reusesti sa vezi asa ceva chiar e o chestie.
mersi ca mi-ai amintit.
Acum se deschide si a doua, multumesc ca mi-ai atras atentia.
Si ma bucur ca m-am uitat, intamplator, la spam-uri. Comemtariul tau ajunsese acolo – nu-mi explic de ce
nu ma mai vrea netul. nu stiu de ce, dar toate comentariie puse in ultima saptamina – pe orice blog – mi-au intrat la spam. o fi un semn sa ma las…
Dar uite ca asta n-a mai nimerit la spam-uri, poate net-ul s-a gandit sa se poarte frumos macar de onomastica ta
sunt un taNpit!
nu vad nimic!
Nici eu nu le-am vazut de la prima incercare, dar n-am renuntat pana n-am reusit
(A nu se trage concluzia eronata ca aceasta metoda, a insistentei incapatanate, ma conduce intotdeauna la rezultate pozitive 
)
Oricum, chestia asta cu stereogramele pare sa fie ca mersul pe bicicleta, odata ce ai deprins-o, n-o mai uiti.
n-am auzit de revista asta pina acum:-?
si nu gasesc niciun epure…sper ca e doar unu:D…rezolvarea pe cind?!:))
ce mai inventă domle lumea asta!
Revista Misterelor - aparea acum veo 10 ani (presupun ca acum nu mai apare), scoasa de yoghinii hulitului Bivolaru
O cumparam din Bucuresti (in Focsani n-am vazut-o niciodata) pentru stereograme.
incrucisati-va okii fratilor ca merge
Oki n-avem, da o să-ncercăm cu ochii
Pingback: Mult e dulce şi frumoasă « Link-Ping
Pingback: Fauna celor trei zile de Paşti « Link-Ping
Imi place sa privesc la stereograme cu orele! Astea sunt cele mai simple, dar sunt unele care pot fi vazute numai cu tehnica ochilor incrucisati … Inca nu pot, dar mai incerc.
Imi place puiul de caprioara!
Şi mie îmi plac foarte mult stereogramele. Din păcate, n-am timp să mă uit la ele atât cât aş vrea
Pingback: 2010 in review | VERONICISME
Pingback: Iubesc orice te-apropie de mine… « VeroVers
Pingback: Pe gustul publicului… | VERONICISME
dragute imaginile, am o carte intreaga, color, cu stereograme, OCHIUL MAGIC, e uimitor ce poate face mintea prin intermediul ochilor . . .
Uau, te invidiez pentru cartea aia!