Biblioteca de voiaj

Am văzut că leapşa cu biblioteca m-a ocolit ce m-a ocolit, până când m-a nimerit – graţie lui Cătălin Sandu. Dar deocamdată sunt în concediu, mă murez – stau zilnic câte douăzeci de minute în apă sărată. Aşa că nu-mi pot fotografia biblioteca până saptămâna viitoare – vreţi, nu vreţi, trebuie să mă păsuiţi până atunci

Dar o să vă arăt în ce constă biblioteca mea de voiaj.

Cartea groasă de dedesubt e cea pe care o traduc, iar jerpelitura de deasupra e un dicţionar de americanisme, pe care îl port după mine; încape bine în geanta laptop-ului, alături de dicţionarul de argou al limbii engleze, dar le folosesc rar (prefer dictionarele de pe Internet) – mă ajută mai ales să găsesc câte un cuvânt românesc care nu vrea să-mi vină altfel în minte. Cărticica subţire de sub jerpelitură e Un miliard de şanse, de Cory Doctorow. Am luat-o cu mine cu gândul că, fiind subţire, e bună de citit cât aştept pe la uşile diverselor cabinete de tratament, numai că în faţa uşilor respective stau o mulţime de bătrânei guralivi, care te ajută cu dragă inimă să-ţi omori timpul - ca să nu mai spun că am şi obiceiul de a chiuli de la tratamente – de fapt, soţul meu e cel care se străduieşte să scape de durerile de şale, eu sunt pe post de însoţitor. Aşa că din “miliardul de şanse” n-am citit decât vreo 50 de pagini, deocamdată fără prea mare entuziasm. Cât despre cărţoiul lui Vernor Vinge, l-am luat ca să am ce face, dacă, Doamne fereşte, mi se strică laptop-ul (sunt de părere că “planul B” nu trebuie să lipsească niciodată) şi se dovedeşte foarte util ca suport de veioză

Stă la loc de cinste, alături de cana cu ness şi de sticluţa cu apă – nu mai ţin apa în pahar, fiindcă acum câteva zile mi-a degustat-o motanul din dotare. Pe Grişka al nostru nu-l interesează cărţile. Preferă să admire peisajul, sau baia – din înălţimea uşii.

  

Îl mai tentează şi televizorul (la care mă zgâiesc eu mai mult decât acasă, unde îl ignor aproape cu desăvârşire), dar numai ca… loc de vremelnică odihnă