Derută

Indivizii ăştia cărora le traduc romanele mă derutează uneori. Oare uită ce scriu, „de la mâna până la gură”? Nu recitesc? Nici un redactor nu citeşte ce-au scris? Sau am eu creierii pe bigudiuri şi nu sunt în stare să pricep ce spun ei? Ăştia trei, de-au scris împreună ce traduc eu acu, încep prin a povesti despre una dintre eroinele lor că şi-a pus în grabă pantalonii şi pantofii, pentru ca, peste o jumătate de capitol, să strecoare, în vâltoarea evenimentelor, detalii care specifică că şi-a aranjat halatul şi că şi-a pierdut un papuc…