Gervaise

Ieri am cumpărat mâncare pentru motan. Vânzătoarea, o fată care pare de vreo 20 de ani, era singură în magazin, într-un colţ, după uşă. Citea. “Gervaise”, de Zola.

A fost o surpriză plăcută – mai ales dacă îmi amintesc că, acum câţiva ani, când, într-o discuţie de la serviciu, am spus că tocmai reciteam “Război şi Pace”, o colegă cam de vârsta mea m-a întrebat, aproape scandalizată, de parcă aş fi mărturisit că mă dedau la cine ştie ce perversiune: “Cum, tu ai timp să citeşti?!”